Normativul P118-1/2025 privind securitatea la incendiu a construcțiilor este reglementarea tehnică din România care stabilește cerințele privind securitatea la incendiu a tuturor tipurilor de construcții noi și ale lucrărilor de reabilitare. Acesta a intrat în vigoare la 8 mai 2025, înlocuind versiunile anterioare și pune accent pe utilizarea materialelor incombustibile (de exemplu vata minerală) pentru a crește siguranța clădirilor.

Ce reglementează Normativul?

• Siguranța la incendiu;
• Materiale incombustibile;
• Proiecte noi și reabilitări. 

De ce trebuie respectat?

      Noile reglementări privind securitatea la incendiu urmăresc creșterea siguranței și reducerea riscurilor/pagubelor în caz de incendiu prin utilizarea de materiale mai sigure și cerințe mai stricte!

Cine trebuie să îl respecte?

      Toți participanții din domeniul construcțiilor, inclusiv proiectanții, constructorii și beneficiarii, trebuie să respecte prevederile acestui normativ!

Ce trebuie să aveți în vedere?

Definițiile unor termeni potrivit normativului:

„Cale de evacuare – circulaţie comună funcţională (orizontală sau verticală) înglobată sau alipită construcției, destinată evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, separată de restul construcţiei cu elemente rezistente la foc. Sunt considerate căi de evacuare circulaţiile libere (fără obstacole) care, îndeplinind condiţiile stabilite prin prezentul normativ, asigură evacuarea prin uşi, coridoare, degajamente protejate, tuneluri, holuri sau vestibuluri etc,. la nivelul terenului circulabil sau al unor suprafeţe carosabile sau către compartimente de incendiu învecinate (în condițiile permise de normativ), astfel: direct; prin case de scări de evacuare; prin terase, cursive, logii, pasaje de evacuare.

Căile de evacuare în caz de incendiu pot fi:

1. căile de circulație comune orizontale sau verticale înglobate sau alipite construcției și separate de restul acesteia cu elemente cu performanță privind rezistența și clasa de reacție la foc;
2. căile special destinate evacuării care se prevăd numai atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau nu pot satisface condiţiile de siguranţă la foc, separate de restul construcției cu elemente cu performanță privind rezistența și clasa de reacție la foc.”

„Căi / circulații de acces, intervenție și salvare – căi de acces, intervenţie și salvare, corespunzător alcătuite dimensionate și marcate, astfel încât să poată fi utilizate de personalul care intervine în caz de incendiu.

Căile de acces, intervenție și salvare sunt:

1. Exterioare – pentru accesul uşor al autospecialelor de intervenţie ale pompierilor, fiind marcate și menţinute permanent libere. De regulă, vor asigura intervenţia cel puţin la o faţadă a clădirii, cu excepţia situaţiilor precizate în normativ.
2. Interioare – pentru accesul uşor la principalele circulaţii funcţionale (orizontale şi verticale), precum și la spaţiile cu risc sau pericol de incendiu.

Cale de circulație interioară – traseu orizontal/circulaţie funcţională orizontală destinată circulației într-o încăpere.”

„Clasă de reacţie la foc – expresie cantitativă, formulată în termeni de performanţă, pentru modul de comportare a unui produs în condiţii de utilizare finală, care prin propria sa descompunere alimentează un foc la care este expus; este exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standardizate. Structurarea în niveluri de performanţă a claselor de reacţie la foc este stabilită prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului și al ministrului administrației și internelor nr. 1.822/394/2004, cu modificările și completările ulterioare. În cuprinsul prezentului normativ prin clasa de reacţie la foc minimă se înţelege un criteriu de performanţă minim pentru clasă A÷F, minim pentru emisiile de fum s1, s2 şi s3 și minim pentru picături d0, d1 și d2. Exemplu: minim C-s2,d0, înseamnă că se admite aceasta sau orice clasă de reacţie la foc superioară acesteia, pentru emisiile de fum numai s1 şi s2, iar pentru picături numai d0.

Atunci când în normativ se precizeză “minimum” sau “cel puţin”, acestea se referă la fiecare din componenţii indicaţiei (litere şi sufixuri).

Clase de comportare la foc a produselor pentru construcţii

(13.1) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii (cu excepţia pardoselilor, produselor termoizolante pentru tubulaturi liniare şi a cablurilor electrice), sunt A1, A2. B, C, D, E și F, respectiv:

1. A1 – produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului;
2. A2 – produse care nu se pot aprinde cu flacără şi a căror contribuţie la dezvoltarea incendiului este extrem de limitată;
3. B – produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreţinere și al căror aport la dezvoltarea incendiului este foarte mic;
4. C – produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite;
5. D – produse combustibile care contribuie la dezvoltarea şi propagarea incendiului;
6. E – produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este importantă;

F – produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este foarte importantă.

1. La fiecare produs se specifică emisia de fum (s1, s2 şi s3) și a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 și d2), conform Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc. 

(13.2) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a pardoselilor pentru construcţii sunt: A1_FL, A2_FL, B_FL, C_FL, D_FL, E_FL şi F_FL, cu specificarea emisiei de fum (s1 sau s2).

(13.3) Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor termoizolante pentru tubulaturi lineare, sunt: A1_L, A2_L, B_L, C_L, D_L, E_{L și} F_L cu specificarea emisiei de fum (s1, s2 și s3) şi a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 și d2).

(13.4) Clasele de reacţie la foc ale cablurilor electrice, sunt: A_ca, B1_ca, B2_ca, C_ca, D_ca, E_ca  şi F_ca,  cu specificarea emisiei de fum (s1, s1a, s1b, s2 sau s3) și a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 sau d2) și a conductivităţii (a1, a2 sau a3).”

„Evacuare – o acţiune efectuată pentru a ajunge la un refugiu sigur sau într-o zonă de securitate.”

„Zonă de securitate la incendiu – zonă fără pericol datorat unui incendiu în desfășurare și din care este posibilă deplasarea liberă fără expunere la efectele acestuia. În general, în cazul unui incendiu într-o clădire, zona de securitate este un loc în afara clădirii. Zonele protejate din interiorul unei clădiri pot fi considerate zone de securitate relativă înainte de evacuarea din clădire.

Lungime cale de evacuare (evacuare în caz de incendiu) – distanță care trebuie parcursă, ocolind elementele de mobilier sau alte obstacole, de o persoană, de la un punct oarecare dintr-o construcție până la cea mai apropiată ieșire în exterior, încăpere tampon protejată, degajament protejat sau scară de evacuare. Lungimea căii de evacuare se calculează în axul traseului parcurs de la punctul de plecare al utilizatorului până la cea mai apropiată uşă de evacuare (conform Figura 15). Prin axul traseului parcurs se înțelege prin axul căilor de evacuare pe circulații comune orizontale și verticale (scări), precum și prin axul circulațiilor funcționale interioare din încăperi sau spații tip open space (ocolind obiecte de mobilier sau alte obstacole).”

„Incendiu (termen general) – proces de ardere caracterizat prin emisie de căldură şi de efluenţi ai incendiului și în general însoțit de fum, flăcări, incandescenţă sau de o combinaţie a acestor elemente.

Incendiu (necontrolat) – ardere autoîntreţinută care nu a fost deliberat organizată pentru a produce efecte utile, şi a cărei propagare în timp şi spaţiu nu este controlată.

Incendiu generalizat – fază în care ansamblul materialelor combustibile sunt implicate într-un incendiu; stare de ardere cu flacără a tuturor materialelor combustibile pe durata unui incendiu.

”Flashover” / Inflamare generalizată <moment al incendiului> – trecere la faza de ardere generalizată a suprafeţei tuturor materialelor combustibile expuse la un incendiu într-o incintă.

Clasificare a incendiilor – sistem standardizat de clasificare a incendiilor în funcţie de natura combustibilului. Există şase clase de incendii:

• Clasa A: incendiu care implică materiale solide, în general de natură organică, a căror ardere are loc în mod normal cu formarea de jar incandescent;
• Clasa B : incendiu care implică lichide sau solide lichefiabile;
• Clasa C: incendiu care implică gaze;
• Clasa D: incendiu care implică metale;
• Clasa E: incendiu care implică pericole de origine electrică (În SR EN 2 nu este menţionată clasa E);
• Clasa F: incendiu care implică uleiuri sau grăsimi pentru gătit.

Efluenți ai incendiului – totalitatea gazelor și aerosolilor, inclusiv particule în suspensie, degajate prin ardere sau piroliză și emise și difuzate în mediu;

Fum – parte vizibilă a efluenților incendiului;

Flacără – propagare rapidă, autoîntreținută și subsonică a arderii într-un mediu gazos, în general însoțită de emisie de lumină;

Incombustibil -material sau produs incapabil să ardă în condiţii specificate.

1. 1. combustibil, adjectiv – capabil de a fi aprins și de a arde;
   2. combustibil, substantiv – obiect capabil de a iniția o ardere.„

„Protecţie împotriva incendiului – metodă utilizată pentru a reduce propagarea și efectele incendiului.

Protecţie activă împotriva incendiului – metodă(e) utilizată(e) pentru a reduce sau preveni propagarea sau efectele incendiului, căldurii sau fumului prin detectarea şi/sau stingerea incendiului și care necesită o anumită acţiune sau un răspuns pentru a deveni activă.

Protecţie pasivă împotriva incendiului – metodă utilizată pentru a reduce sau a împiedica propagarea şi efectele incendiului, căldurii şi fumului prin proiectarea, utilizarea, protejarea și amplasarea adecvată a produselor şi elementelor de construcție și a materialelor din componența acestora şi/sau prin utilizarea adecvată a materialelor şi care nu necesită o detectare şi/sau o activare ca urmare a unei detectări.

 Reacţie la foc – comportare a unui produs care, în condiţii specificate, alimentează prin propria sa descompunere un foc la care este expus.

 Risc de incendiu – estimare a pierderilor așteptate datorate unui incendiu, care combină pagubele potențiale asociate diferitelor scenarii de incendiu ce se pot produce și probabilitățile ca aceste scenarii să aibă loc (o definiție alternativă pentru riscul de incendiu este „combinația probabilității unui incendiu și măsura cuantificată a consecințelor sale”; riscul de incendiu este adesea calculat ca produsul dintre probabilitate și consecințe).

 Rezistenţă la foc – aptitudinea unui produs/element de construcţie de a răspunde funcţiei sau funcţiilor cerute prin criterii de performanţă (şi/sau capacitate portantă şi/sau etanşeitate şi/sau izolare termică la foc; ex: R, REI, RE, EI etc.), pe o durată de timp determinată şi/sau orice altă funcţie, determinată într-o încercare standardizată de rezistenţă la foc sau în baza modelelor de calcul din standardele SR EN 1991-1-2, SR EN 1992-1-2, SR EN 1993-1-2, SR EN 1994-1-2, SR EN 1995-1-2, SR EN 1996-1-2, precum și SR EN 1999-1-2, împreună cu amendamentele, eratele și Anexele naţionale ale acestora.”

Dotarea cu stingătoare de incendiu potrivit Normativului!

SECȚIUNEA VII

„2.7. Echiparea construcțiilor cu instalații și mijloace de stingere a incendiilor, serviciul pentru situații de urgență

Art. 2.7.1. (1) Construcţiile se echipează cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor, precum și cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

(2) Echiparea cu instalaţii de stingere şi/sau cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului a clădirilor existente la care aceste instalaţii nu sunt obligatorii (cum sunt lucrările de intervenţie efectuate asupra construcţiilor existente, atunci când în mod justificat tehnic nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului), poate constitui măsură compensatorie de protecţie, în sensul prevederilor Art.1.1.4. alin. (2).

Art. 2.7.2. Clădirile civile se prevăd cu stingătoare, conform normativului şi reglementărilor tehnice specifice.

Art. 2.7.3. Serviciul pentru situaţii de urgenţă se prevede în situaţiile stabilite în reglementarea tehnică specifică.”

„(5) Bucătăriile, cu excepția celor dispuse în clădiri de locuit, se dotează cu cel puțin 2 (două) stingătoare de incendiu portative cu performanța de stingere cel puțin 75F.

Art. 3.1.7.1. Clădirile civile se prevăd cu stingătoare, asigurând un stingător portativ cu performanţa de stingere minimă 21A şi 113B pentru o arie desfăşurată de maximum 250 m², dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.

Art. 3.3.3.7. (1) Prima intervenţie este asigurată cu stingătoare portative adecvate riscului de incendiu local, care se amplasează vizibil, uşor accesibil, de regulă în apropierea căilor de acces/evacuare.

(2) Dotarea minimă cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru amenajări temporare în spaţii închise:

– un stingător portativ la fiecare 200 m², dar nu mai puţin de două pe nivel (distanţa maximă parcursă pentru a ajunge la un stingător trebuie să nu depăşească 15 metri);

– un stingător portativ pentru acoperirea fiecărui pericol localizat (sau grupuri de pericole de aceeaşi natură):

1. a) pentru echipamente electrice (tablouri electrice, echipamente electronice sau informatice etc.) – un stingător cu CO₂, pentru focar minim 55B;
2. b) pentru încăperi în care se depozitează lacuri, vopsele, polistiren, grăsimi şi uleiuri – un stingător cu pulbere, pentru focar minim 21A, 113B;
3. c) pentru depozite cu o înălţime mai mare de 3 m sau pentru depozitarea de paleţi, cartoane, mase plastice, deşeuri, bene cu gunoi – un stingător cu apă pulverizată, pentru focar minim 21A, 113B;

– în bucătării se recomandă ca fiecare aparat de gătit să fie echipat cu pătură antifoc;

– un stingător mobil de minimum 50 de kg/l pentru fiecare structură din cadrul amenajărilor temporare, cu suprafaţa mai mare de 500 m².

(3) Dotarea minimă cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru amenajări temporare în aer liber:

– un stingător portativ cu pulbere la fiecare instalaţie sau utilaj de agrement;

– un stingător portativ pentru echipamente electrice (tablouri electrice, echipamente electronice sau informatice etc.) – un stingător cu CO₂, pentru focar minim 55B;

– în bucătării se recomandă ca fiecare aparat de gătit să fie echipat cu pătură antifoc;

– un stingător mobil de minimum 50 de kg/l pentru fiecare structură din cadrul amenajărilor temporare, cu suprafaţa mai mare de 500 m²;

– două stingătoare portative pentru fiecare scenă amenajată, fiecare pentru focar minim 34A, 144B.

Art. 4.1.7.1. (1) Clădirile înalte se echipează cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor, precum și cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

(2) Clădirile înalte se dotează cu stingătoare, asigurând un stingător portativ cu performanţa de stingere minimă 21A şi 113B pentru o arie desfăşurată de maximum 250 m², dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.

Art. 4.2.7.1. (1) Clădirile foarte înalte se echipează cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor, precum și cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

(2) Clădirile civile foarte înalte se dotează cu stingătoare, asigurând un stingător portativ cu performanţa de stingere minimă 21A şi 113B pentru o arie desfăşurată de maximum 200 m², dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.”

Art. 4.3.7.1. (1) Clădirile cu săli aglomerate se echipează cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor, precum și cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

(2) Clădirile civile cu săli aglomerate se dotează cu stingătoare, asigurând un stingător portativ cu performanţa de stingere minimă 21A şi 113B pentru o arie desfăşurată de maximum 200 m², dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.

Art. 5.7.1. (1) Clădirile civile subterane independente se echipează cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor, precum și cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate.

(2) Clădirile civile subterane independente se dotează cu stingătoare, asigurând un stingător portativ cu performanţa de stingere minimă 21A şi 113B pentru o arie desfăşurată de maximum 200 m², dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii, conform prevederilor normativului şi reglementărilor tehnice specifice.

Art. 6.1.7.1.    (1) Clădirile, compartimentele și spațiile cu funcțiunea de producţie şi/sau depozitare cu aria desfășurată mai mare de 600 m² și densitatea de sarcină termică mai mare de 105 MJ/m², se echipează cu instalaţii de stingere cu hidranți interiori, cu excepția depozitelor de cereale în vrac.

(2) Echiparea construcțiilor cu funcțiunea de producție și/sau depozitare cu densitatea de sarcină termică mai mare de 105 MJ/m² şi volumul mai mare de 3.000 m³, se echipează cu instalație de stingere cu hidranți exteriori.

(3) Dimensionarea instalațiilor de stingere cu hidranți interiori și hidranți exteriori se face potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.

(4) Clădirile, compartimentele și spațiile cu funcțiunea de producţie şi/sau depozitare cu aria desfășurată mai mare de 600 m² și densitatea de sarcină termică mai mare de 105 MJ/m² se echipează cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului, conform prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate, cu excepția depozitelor de cereale în vrac.

 (5) Construcţiile de producţie şi/sau depozitare, se dotează cu stingătoare portative, prevăzându-se, un stingător portativ cu performanţa de stingere 21A și 113B la maximum 150 m² arie desfăşurată la spaţiile cu risc foarte mare (şi/sau pericol de explozie volumetrică) sau cu risc mare şi respectiv la maximum 200 m² la spaţiile cu risc mijlociu sau mic, dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al clădirii.

 (6) În încăperile și spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m² și în care se pot afla lichide combustibile, se prevăd și stingătoare transportabile cu performanţă de stingere pentru focar tip A şi B, recomandându-se un stingător de minimum 50 kg la fiecare 500 m².

 (7) Echiparea cu instalaţii automate de stingere a incendiului cu sprinklere se prevede conform normativului P118:2/2013 și/sau SR EN 12845.

A.10. 3.8.1. Clădirile civile (publice) existent se dotează cu stingătoare, asigurându-se un stingător portativ cu pulbere de 6 Kg sau echivalentul acestuia pentru o arie construită de maximum 250 m², dar minimum 2 stingătoare pe fiecare nivel al clădirii existente. Stingătoarele portative trebuie să conțină produsul de stingere și cantitatea corespunzătoare clasei de periculozitate, previzibile în spațiul respectiv.

A.10. 3.8.2. Toate mijloacele de intervenție cu care se echipează și dotează clădirile civile (publice) existente vor fi ușor accesibile personalului și menținute în stare de funcționare.

A.10. 3.8.3. În spațiile și încăperile cu risc mare de incendiu sau în care se află substanțe periculoase (parcaje, comerț etc.), după caz, se prevăd și stingătoare transportabile, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

A.10. 3.10.127. Clădirile existente de cult, cu regim de înălțime parter, cu capacitatea maximă simultană de 200 persoane pot fi realizate din materiale și elemente de construcție clasa de reacție la foc A2-s1÷s3,d2, B-s1÷s3,d2, C-s1÷s3,d2, D-s1÷s3,d2 sau E-d2 și asigurate numai cu stingătoare în caz de incendiu, iar pentru cele cu capacități simultane mai mari, se respectă prevederile specifice sălilor aglomerate.

A.10. 3.10.128. Clădirile existente de cult, indiferent de capacitatea maximă simultană, vor avea asigurate cel puțin două căi de evacuare a persoanelor, distincte și independente. Excepție fac cele cu capacitatea maximă simultană de 30 persoane.

A.10. 3.11.26. Clădirile existente montane se dotează cu mijloace de primă intervenție (stingătoare portative, transportabile și pichete de incendiu), corespunzător condițiilor specifice. Clădirile existente cu capacități maxime simultane mai mari de 100 persoane și P+3 etaje se echipează și cu instalații de stingere, conform reglementărilor tehnice de specialitate.

A.10. 5.10.1. Construcțiile existente de producție și/sau depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile și spațiile acestora.

A.10. 5.10.2. De regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzându-se, un stingător de minimum 6 Kg la maximum 150 m² arie desfășurată din categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) și respectiv 200 m² la categoriile D și E (BE1a,b), dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al construcției existente.

A.10. 5.10.3. În încăperile și spațiile existente cu aria desfășurată mai mare de 500 m² în care se pot afla lichide combustibile, se prevăd și stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător de minimum 50 Kg la fiecare 500 m².

A.10. 5.10.4. În spațiile și încăperile închise pentru parcarea autovehiculelor se recomandă asigurarea a minimum un stingător portativ la fiecare 10 locuri de parcare, precum și stingătoare transportabile conform prevederilor Art. A.10.5.10.3.

A.10. 6.1.24. Construcțiile existente monobloc se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare claselor de incendiu din spațiile respective (stingătoare portative, stingătoare transportabile, lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu etc.) potrivit reglementărilor.

A.10. 7.10.1. Construcțiile existente cu funcțiuni mixte se dotează cu mijloace tehnice de stingere corespunzătoare claselor de incendiu din spațiile și încăperile respective, potrivit prevederilor din prezenta anexă și reglementărilor tehnice specifice acestora.

A.10. 7.10.2. Pentru fiecare funcțiune se prevăd mijloacele tehnice de stingere (stingătoare portative, transportabile etc.) necesare, iar pentru ansamblul construcției existente se asigură dotarea conform prevederilor din prezenta anexă în funcție de încadrarea acesteia în clădire existentă civilă (publică) sau de producție și/sau depozitare – conform Art. A.10.7.1.3. și Art. A.10.7.1.4..